Senzația de amețeală, de pierdere a echilibrului, în care camera se învârte cu tine este o experiență pe cât de neplăcută, pe atât de comună. Această senzație, cunoscută sub numele de vertij, nu este o boală în sine, ci un simptom al unei probleme subiacente. Deși mulți o confundă cu amețeala simplă, vertijul este diferit, fiind o iluzie a mișcării.

Cauzele vertijului sunt complexe și diverse, dar majoritatea se leagă de două sisteme principale: urechea internă și creierul. Sistemul vestibular, situat în urechea internă, este responsabil de menținerea echilibrului și a simțului spațial. Atunci când acest sistem este afectat, semnalele trimise către creier sunt eronate, iar rezultatul este senzația de vertij.

Cauze periferice (legate de urechea internă)

În această categorie, intră următoarele afecțiuni

Vertijul Pozițional Paroxistic Benign (VPPB)

VPPB este cea mai întâlnită cauză a vertijului și se manifestă prin episoade scurte, dar intense, de senzație de învârtire. Aceste episoade sunt declanșate de schimbarea poziției capului, cum ar fi aplecatul, privitul în sus, întoarcerea bruscă în pat sau ridicatul din pat.

În urechea internă, în organele otolitice (utriculă și saculă), se găsesc niște mici cristale de calciu numite otoliți. Rolul lor este de a ajuta la detectarea mișcărilor liniare și a gravitației. Atunci când aceste cristale se desprind din locul lor și ajung în unul dintre canalele semicirculare (care detectează mișcările de rotație), ele perturbă semnalele transmise creierului. Odată ajunse acolo, ele continuă să se miște chiar și după ce mișcarea capului s-a oprit, creând iluzia de mișcare.

Un episod tipic durează de obicei mai puțin de un minut, dar poate fi însoțit de greață. Vertijul este adesea suficient de intens pentru a provoca o senzație de panică, dar dispare rapid odată ce cristalele se așează.

Boala Menière

Este o afecțiune cronică, progresivă, a urechii interne. Se caracterizează prin episoade recurente de vertij sever, care pot dura de la 20 de minute până la câteva ore.

Cauza exactă nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că este legată de o acumulare anormală de lichid în labirintul urechii interne. Această presiune suplimentară distorsionează semnalele de echilibru și auz transmise către creier.

Simptomele: Atacurile de vertij sunt însoțite de simptome specifice, care formează o "triadă":

1. Vertij rotator sever: O senzație puternică de învârtire
2. Pierdere fluctuantă a auzului: Auzul poate scădea temporar în timpul unui episod și reveni la normal după aceea. În timp, poate duce la pierdere permanentă a auzului
3. Tinitus: Un țiuit, zgomot sau șuierat în ureche
4. Senzație de presiune: Pacienții simt adesea o "plenitudine" sau presiune în urechea afectată

Cauze centrale (legate de creier)

Aceste cauze sunt mai rare, dar pot fi mai grave. Ele apar atunci când problema se află în creier sau în conexiunile nervoase cu sistemul vestibular.

Accident vascular cerebral (AVC) sau accident vascular ischemic tranzitoriu

Când vorbim de vertij cu origine centrală, care provine din creier, un diagnostic potențial serios este legat de circulația sângelui.

Ambele apar din cauza unui flux sanguin insuficient către o anumită zonă a creierului. În cazul vertijului, zona afectată este adesea cerebelul sau trunchiul cerebral, structuri esențiale pentru coordonare și echilibru.

Accidentul vascular ischemic tranzitoriu este adesea considerat un "mini-AVC" deoarece simptomele sunt similare, dar durează doar câteva minute și nu lasă leziuni permanente. Cu toate acestea, este un semnal de alarmă serios și crește riscul unui AVC major.

Vertijul cauzat de AVC/AIT este adesea brusc și sever. În plus, este însoțit de alte semne neurologice, cum ar fi:

• Dificultăți de mers sau pierderea coordonării
• Slăbiciune sau amorțeală pe o parte a corpului
• Probleme de vorbire (dificultate în a vorbi sau a înțelege)
• Vedere dublă sau tulburări de vedere
• Durere de cap severă, neobișnuită

Dacă vertijul este însoțit de oricare dintre aceste simptome, este considerată o urgență medicală, iar consultul medical imediat este vital.

Scleroza Multiplă

Scleroza multiplă este o boală autoimună progresivă care afectează creierul și măduva spinării. Sistemul imunitar atacă mielina, învelișul protector al fibrelor nervoase, perturbând comunicarea dintre creier și restul corpului.

Vertijul apare atunci când leziunile (plăcile de demielinizare) se formează în zone ale creierului responsabile de echilibru, cum ar fi trunchiul cerebral.

Vertijul poate fi un simptom timpuriu sau poate apărea în timpul unui episod (recădere). El poate dura zile sau chiar săptămâni și este adesea însoțit de alte simptome comune, cum ar fi:

• Amorțeală sau slăbiciune la nivelul membrelor
• Vedere dublă sau neclară
• Oboseală cronică
• Spasme musculare

Diagnosticarea este complex și necesită o evaluare neurologică detaliată și investigații imagistice (RMN).

Migrena vestibulară

Este un tip de migrenă care, în loc de sau pe lângă durerea de cap clasică, provoacă episoade recurente de vertij și dezechilibru. Este o cauză comună de vertij la adulți și poate afecta și copiii.

Nu este pe deplin înțeles mecanismul de apariție, dar se crede că se datorează unei disfuncții în conexiunile dintre creier și sistemul vestibular. Vertijul poate apărea înainte, în timpul sau după o durere de cap.

Episoadele de vertij pot dura de la câteva minute la câteva ore sau chiar zile. Pe lângă senzația de învârtire, pot apărea și alte simptome:

• Sensibilitate la mișcare (greu de suportat mișcările capului sau ale ochilor).
• Greață și vomă.
• Intoleranță la zgomote (fonofobie) sau la lumină (fotofobie).
• Tinitus sau o senzație de presiune în ureche.

Un pacient poate avea migrenă vestibulară chiar și fără dureri de cap. Ceea ce o diferențiază de alte afecțiuni este prezența simptomelor migrenoase, cum ar fi sensibilitatea la lumină sau sunet și durerea de cap, care pot coincide cu episoadele de vertij.

De unde începi investigațiile pentru vertij?

Dacă te confrunți cu episoade recurente de vertij, este esențial să acționezi rapid pentru a identifica cauza și a începe tratamentul corect. Primul pas este să te adresezi medicului de familie. Acesta va evalua simptomele, istoricul medical și va face o primă examinare. De cele mai multe ori, medicul de familie te va îndruma către un specialist.

Specialistul căruia ar trebui să te adresezi este medicul ORL-ist (otorinolaringolog), care are specializare în patologia sistemului vestibular.

Un ORL-ist poate diagnostica și trata majoritatea cauzelor periferice ale vertijului. El va efectua o serie de teste specifice, cum ar fi manevrele de diagnostic pentru VPPB (de exemplu, manevra Dix-Hallpike), audiograma (pentru a verifica auzul), VNG (videonistagmografie) sau VEMP (potențiale evocate miogenice vestibulare), pentru a evalua funcția urechii interne și a nervului vestibular. În funcție de rezultate, ORL-istul poate începe un tratament specific sau, dacă suspectează o cauză centrală, te va trimite mai departe la un neurolog. Neurologul este specialistul care investighează afecțiunile creierului și ale sistemului nervos, putând solicita investigații imagistice, cum ar fi RMN-ul, pentru a exclude cauze precum tumori, AVC-uri sau scleroză multiplă.