Respirația urât mirositoare, numită medical halitoză, este o problemă frecventă și, în cele mai multe cazuri, are legătură cu ceea ce se întâmplă în cavitatea bucală: bacterii acumulate pe limbă sau între dinți, carii, afecțiuni gingivale ori igienă orală insuficientă.

Dar ce se întâmplă atunci când te speli corect pe dinți, folosești ață dentară, îți cureți limba, mergi regulat la dentist și totuși problema persistă? În această situație, cauza poate fi în altă parte.

Uscăciunea gurii, anumite afecțiuni ORL, refluxul gastroesofagian și, mai rar, unele probleme metabolice sau boli generale pot influența mirosul respirației. De aceea, dacă problema continuă în ciuda unei igiene orale corecte și a unei evaluări stomatologice, poate fi necesar să privim dincolo de dinți.

De unde apare, de fapt, mirosul neplăcut?

În foarte multe situații, mirosul este produs de bacterii care descompun resturi alimentare, celule și alte substanțe prezente în gură, producând compuși volatili cu miros neplăcut. Acesta este motivul pentru care igiena orală rămâne primul lucru care trebuie verificat.

Dar respirația este influențată și de:

• cantitatea de salivă;
• starea mucoaselor;
• nas și sinusuri;
• amigdale și faringe;
• refluxul conținutului gastric;
• anumite medicamente;
• unele boli generale.

Pe lângă problemele dentare, halitoza poate fi asociată cu sinuzita, afecțiuni ale gâtului, reflux gastroesofagian și anumite boli sistemice. Așadar, respirația urât mirositoare este un simptom, nu un diagnostic.

Gura uscată – o cauză pe care mulți pacienți nu o iau în calcul

Saliva are un rol mult mai important decât simpla menținere a gurii umede.

Ea ajută la îndepărtarea particulelor alimentare, contribuie la protejarea dinților și limitează proliferarea anumitor microorganisme. Atunci când cantitatea de salivă scade, bacteriile și resturile pot persista mai mult în cavitatea bucală.

Rezultatul poate fi apariția respirației neplăcute.

Xerostomia, adică senzația persistentă de gură uscată, este recunoscută ca posibilă cauză a halitozei.

Cum îți dai seama că ai gura uscată?

Pe lângă halitoză, poți observa:

• senzație de gură lipicioasă;
• nevoia frecventă de a bea apă;
• uscăciunea gâtului;
• buze crăpate;
• dificultate la înghițirea alimentelor uscate;
• modificări ale gustului;
• senzație de arsură în gură;
• trezirea noaptea cu gura foarte uscată.

Uscăciunea persistentă nu este considerată o consecință inevitabilă a înaintării în vârstă și merită discutată cu un medic sau cu medicul dentist.

De ce se poate usca gura?

Una dintre cauzele frecvente este medicația.

Numeroase medicamente pot reduce secreția salivară, cum ar fi cele utilizate pentru hipertensiune, depresie sau afecțiuni ale vezicii urinare.

Gura uscată poate apărea și în contextul unor afecțiuni precum diabetul sau sindromul Sjögren, precum și după anumite tratamente oncologice.

De asemenea, respirația pe gură în timpul somnului poate accentua senzația de uscăciune.

Dacă te trezești frecvent cu gura foarte uscată și respirație neplăcută, poate fi util să menționezi medicului și dacă:

• ai nasul înfundat frecvent;
• sforăi;
• dormi cu gura deschisă;
• iei medicamente zilnic;
• senzația de uscăciune persistă și pe timpul zilei.

Problemele ORL pot fi sursa respirației neplăcute

Dacă evaluarea stomatologică nu identifică o cauză evidentă, zona ORL este una dintre următoarele care pot fi luate în considerare.

Nasul, sinusurile, amigdalele și faringele se află foarte aproape de cavitatea bucală, astfel încât anumite probleme din această regiune pot influența mirosul respirației.

Printre cauzele posibile se numără:

• amigdalita;
• infecțiile gâtului;
• sinusita;
• secrețiile nazale persistente;
• unele probleme ale amigdalelor.

 

Ce sunt „dopurile” sau pietrele amigdaliene?

Unele persoane observă mici formațiuni albicioase sau gălbui în adânciturile amigdalelor.

În anumite cazuri, în criptele amigdaliene se pot acumula resturi și materiale care pot contribui la apariția unui miros neplăcut. Pacientul poate observa:

• senzație de corp străin în gât;
• gust neplăcut;
• respirație urât mirositoare;
• mici depozite albicioase la nivelul amigdalelor;
• episoade repetate de disconfort în gât.

În această situație, evaluarea ORL poate fi utilă.

 Sinuzita poate contribui la halitoză

O altă cauză posibilă este inflamația sau infecția sinusurilor.

Secrețiile nazale și inflamația din sfera ORL pot influența mirosul respirației, mai ales dacă există:

• nas înfundat persistent;
• secreții nazale;
• presiune sau durere facială;
• secreții care se scurg în spatele gâtului;
• tuse;
• simptome care persistă sau reapar.

Într-o astfel de situație, simpla folosire a apei de gură poate masca temporar mirosul, fără să rezolve cauza.

 

 

Refluxul gastroesofagian poate influența respirația

Pacienții presupun deseori că orice halitoză persistentă „vine de la stomac”.Aceasta este o simplificare.

Cele mai multe cazuri de respirație urât mirositoare nu provin din stomac. Totuși, refluxul gastroesofagian poate fi una dintre cauzele medicale posibile, mai ales atunci când există și alte simptome digestive. Refluxul apare atunci când conținutul stomacului urcă în esofag. Principalele simptome asociate sunt arsurile retrosternale și regurgitațiile.

Când ar putea respirația neplăcută să aibă legătură cu refluxul?

Merită discutată posibilitatea unei cauze digestive mai ales dacă apar și:

• arsuri în capul pieptului;
• gust acru sau amar în gură;
• regurgitații;
• senzația că alimentele sau lichidul se întorc spre gât;
• simptome accentuate după masă;
• simptome care apar mai ales când te întinzi;
• disconfort în partea superioară a abdomenului.

În această situație poate fi indicată o evaluare la Gastroenterologie.

Important este ca diagnosticul de reflux să nu fie presupus doar pentru că există halitoză. Medicul îl stabilește pe baza simptomelor și istoricului medical și poate recomanda investigații atunci când acestea sunt necesare.

Unele boli metabolice pot modifica mirosul respirației

Aceasta este o situație mult mai rară decât cauzele orale, ORL sau uscăciunea gurii, dar este important de cunoscut.

Unele boli generale pot modifica mirosul respirației într-un mod caracteristic.

Un exemplu este cetoacidoza diabetică, o complicație severă a diabetului, în care respirația poate căpăta un miros fructat. În bolile renale severe pot apărea, de asemenea, modificări neobișnuite ale mirosului respirației.

Dietele foarte restrictive și postul pot avea și ele un rol

Un detaliu mai puțin cunoscut este faptul că perioadele de post alimentar sau dietele foarte restrictive pot modifica mirosul respirației.Dacă problema apare exact într-o perioadă în care ai schimbat radical modul de alimentație, acest detaliu merită menționat medicului.

Apa de gură rezolvă problema?

Uneori ajută, dar nu întotdeauna rezolvă cauza.

Apa de gură, guma de mestecat sau bomboanele mentolate pot reduce temporar mirosul. Dacă halitoza este provocată însă de:

• reflux;
• sinusită;
• amigdalită;
• uscăciunea persistentă a gurii;
• un medicament;
• o altă afecțiune,

mascarea mirosului nu tratează problema de bază.

Când trebuie să mergi mai repede la medic?

Halitoza izolată este rareori o urgență.

Totuși, solicită evaluare medicală dacă respirația neplăcută este asociată cu simptome importante precum:

• dificultăți de respirație;
• dificultate importantă la înghițire;
• febră persistentă și stare generală alterată;
• durere facială severă;
• vărsături persistente;
• scădere inexplicabilă în greutate;
• o modificare importantă a stării generale.

Iar în cazul unei persoane cu diabet, apariția unei respirații neobișnuit de fructate împreună cu simptome de boală necesită evaluare medicală urgentă din cauza posibilității cetoacidozei diabetice.

Respirația urât mirositoare poate fi stânjenitoare, dar tocmai această jenă îi determină uneori pe pacienți să amâne discuția cu medicul.

În realitate, este un simptom foarte frecvent și poate avea explicații dintre cele mai diverse.

Uneori este suficientă îmbunătățirea igienei orale. Alteori trebuie tratată uscăciunea gurii, o problemă a sinusurilor sau amigdalelor ori o afecțiune digestivă.

Ideea importantă este că persistența halitozei în ciuda unei igiene dentare bune nu ar trebui rezolvată doar cu gumă de mestecat, mentă sau apă de gură.

Dacă halitoza este asociată cu nas înfundat, secreții persistente, probleme ale sinusurilor, disconfort în gât sau amigdale, programează un consult de ORL.

Dacă este însoțită de arsuri, regurgitații, gust acru sau amar ori disconfort digestiv, programează un consult de Gastroenterologie.

ORL și Gastroenterologia sunt două dintre specialitățile care pot ajuta la identificarea cauzei atunci când respirația urât mirositoare nu pornește de la o problemă dentară.