Sindromul de tunel carpian este o afecțiune des întâlnită în prezent, mai ales în rândul persoanelor care folosesc intens computerul sau care execută mișcări repetitive ale mâinii și încheieturii. Această afecțiune apare atunci când nervul median, situat la nivelul încheieturii mâinii, este comprimat în interiorul unui pasaj îngust numit tunel carpian.

Tunelul carpian este un canal îngust, rigid, format la baza palmei de către oasele carpiene și de un ligament gros (ligamentul carpian transvers). Prin acest tunel trec nervul median, care asigură sensibilitatea degetelor (police, arătător, mijlociu și o parte a inelarului) și mobilitatea degetului mare, precum și tendoanele flexorilor care permit mișcarea degetelor.

Atunci când țesuturile din interiorul tunelului se inflamează, spațiul se îngustează, punând presiune pe nervul median. Această presiune duce la apariția simptomelor caracteristice sindromului de tunel carpian.

Simptome comune ale sindromului de tunel carpian

Simptomele se dezvoltă, de obicei, treptat și pot varia de la ușoare la severe. Printre cele mai frecvente se numără:

• Amorțeală și furnicături în degetele afectate, în special în timpul nopții.
• Durere la nivelul mâinii, încheieturii și, uneori, care iradiază spre antebraț și umăr.
• Slăbiciune în mână, dificultăți în a ține obiecte.
• Senzație de "mână adormită" sau arsuri.

Opțiuni de tratament

Tratamentul sindromului de tunel carpian depinde de severitatea simptomelor și de stadiul afecțiunii. De la metode conservatoare la intervenții chirurgicale, scopul principal este de a reduce presiunea asupra nervului median.

• Tratamente non-chirurgicale (conservatoare): Aceste metode sunt primele recomandate, mai ales în stadiile incipiente ale afecțiunii.
  • Purtarea unei orteze: O atelă (orteză) se poartă, de obicei, noaptea pentru a menține încheietura mâinii într-o poziție neutră. Aceasta previne îndoirea încheieturii și reduce presiunea pe nervul median în timpul somnului.
  • Terapie fizică și exerciții: Kinetoterapia și exercițiile speciale pot ajuta la întărirea mușchilor, la îmbunătățirea mobilității și la reducerea presiunii asupra nervului.
  • Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS): Ibuprofenul sau alte AINS pot reduce inflamația și durerea asociată cu sindromul.
  • Evitarea mișcărilor repetitive: Reducerea sau modificarea activităților care agravează simptomele este un pas esențial. De exemplu, ajustarea posturii la birou sau a modului de a ține obiectele.
  • Infiltrații cu corticosteroizi: Injectarea unui corticosteroid direct în tunelul carpian poate reduce inflamația și poate oferi o ameliorare a simptomelor pe termen mediu. Această procedură este realizată de medic.
• Tratamentul chirurgical: Dacă tratamentele non-chirurgicale nu dau rezultate după o perioadă de timp sau dacă sindromul de tunel carpian este deja într-un stadiu avansat, medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală.
  • Decompresia endoscopică a nervului median: Aceasta este o tehnică minim invazivă. Medicul ortoped face o incizie mică la nivelul încheieturii mâinii și folosește un endoscop (un tub subțire cu o cameră) pentru a vizualiza interiorul tunelului. Apoi, ligamentul carpian este tăiat cu un instrument special, eliberând presiunea de pe nerv.
  • Decompresia clasică (deschisă) a nervului median: Este o procedură tradițională. Se face o incizie mai mare la nivelul încheieturii, iar chirurgul taie ligamentul carpian pentru a elibera nervul.

Ambele tipuri de intervenții chirurgicale au o rată mare de succes în ameliorarea simptomelor. Deși recuperarea poate dura câteva săptămâni, mulți pacienți resimt o îmbunătățire imediată după operație.

Prevenția joacă un rol important, mai ales pentru persoanele expuse riscului. Ajustarea posturii la locul de muncă, folosirea unor instrumente ergonomice, pauzele regulate și exercițiile de stretching pentru mâini și încheieturi pot reduce semnificativ riscul de apariție a sindromului.