Medicina funcţională este diferită de cea convenţională prin modul cum este perceput conceptul de sănătate: nu doar ca stare de bine fizic şi psihic a organismului uman, consecinţă a bunei funcţionări a tuturor organelor şi aparatelor, dar şi sănătate ca o stare de bine total: fizic, mental şi social, datorat absenţei bolilor şi prezenţei unei energii pozitive ce caracterizează fiecare individ în parte.
Acest concept constituie punctul final al programului terapeutic al Medicinei funcţionale care ia în considerare trei profiluri principale ale pacientului cu scopul de a putea formula un program terapeutic personalizat:
1. Individualitatea biochimică,
2. Funcţionalitatea biomecanică,
3. Aspect psihosomatic.
INDIVIDUALITATEA BIOCHIMICA
Fiecare individ este diferit deoarece, chiar dacă se aseamănă în anumite aspecte cu alţi indivizi, are caracteristici care îl fac unic precum:
- amprentele digitale,
- tonul vocii,
- caracteristicile genetice şi metabolice;
- această unicitate îi permite să se adapteze într-un mod personal experienţelor de viaţă, circumstanţelor, stresului care determină atât activităţile sale voluntare:
-capacitatea de decizie,
-dezvoltarea personalităţii şi emotivităţii,
-cât şi activităţile involuntare legate de metabolismul nutrienţilor, al proceselor celulare şi al funcţionării organelor şi sistemelor din corp.
Chiar şi apariţia unei boli sau manifestarea de simptome clinice este diferită la fiecare individ în parte şi depinde de factori variaţi : poate exista o predispoziţie genetică, dar pentru a se transforma în boală este necesar ca aceasta să se asocieze cu alţi factori:
- obiceiurile alimentare vicioase şi de regulile de viaţă greşite,
-
toxicitate ambientală,
- stres,
- traume fizice,
- droguri,
- amintiri ale unor perioade stresante din viaţă,
- raporturi sociale negative.
Toate aceste evenimente declanşează în organism un lanţ de reacţii biologice negative; iată de ce, pentru a obţine o
- diagnosticare precisă,
- echilibru biochimic individual
- şi o prevenţie adecvată, este necesar să fie cunoscute aceste aspecte şi să i se recomande pacientului să urmeze o terapie eficientă care să îl conducă la o stare generală de bine şi o serie de reguli de viaţă care să-i permită persoanei să-şi menţină o sănătate adecvată un timp cât mai îndelungat.
FUNCTIONALITATE BIOMECANICA
Stimulii senzoriali care ajung continuu la sistemul nervos central prin intermediul a trei aspecte interdependente ale triunghiului sănătăţii (biochimia, structura şi psihic), dacă sunt adecvaţi, determină reacţii motrice corecte care generează o stare generală de bine fizic. Din contră, în cazul în care stimulii care ajung la nivelul sistemului nervos central sunt vicioşi, generează disfuncţii care, prelungite în timp, s-ar putea transforma în patologie.
Obiectivul funcţionalităţii biomecanice este deci acela de a individualiza şi de a corecta un stimul senzorial alterat pentru a permite memoriei neurologice centrale să dea un răspuns funcţional corect organismului; această memorie care poate fi ereditară sau dobândită (depinde de experienţele personale de viaţă) este individuală şi este responsabilă cu determinarea disfuncţiilor organizării biomecanice automate.
Prin obţinerea de informaţii corecte din partea întregului sistem nervos, este posibilă realizarea unui control neurologic echilibrat al structurii biomecanice şi prin urmare, poate fi depistat echilibrul biochimic alterat de un dezechilibru precedent al posturii. Diagnosticele inerente funcţionalităţii biomecanice sunt patru. Acestora le corespund terapii şi reguli de viaţă indispensabile corectării disfuncţiei şi apoi păstrării echilibrului obţinut.
ASPECT PSIHOSOMATIC
Funcţia psihologică a unui individ este rezumată de schema sau de schemele mentale predefinite ori de memoria înnăscută sau de cea dobândită şi este în stare să genereze atât o reacţie biomecanică cât şi una biochimică, din moment ce, cele trei funcţii sunt corelate şi interdependente. Mai precis, o schemă mentală a furiei, de exemplu, poate cauza atât o reacţie somatică de contracţie musculară cât şi o reacţie organică de secreţie glandulară.
Canalizarea energetică a schemelor mentale ne permite să înţelegem la nivelul cărui organ/e aceste scheme se somatizează în exces sau în carenţă energetică. Prin intermediul testelor energetice este posibilă determinarea patologiilor psihologice principale, care pot proveni din experienţele din copilărie sau pot fi dobândite în cursul vieţii; printre cele mai întâlnite menţionăm:
1.
Reprimarea emoţiilor (vină, frustrare, frică, etc.)
2. Nesiguranţa
3.
Stimă de sine scăzută.
Articolul complet despre medicina functionala poate fi descarcat de aici.
|
